În 1942 România era deja prinsă în vâltoarea marilor evenimente ale celui de al Doilea Război Mondial. Într-un asemenea context, oamenii plini de credință căutau liniștea și pacea în Dumnezeu.
În același an, 1942, în cartierul Someșeni din Cluj, grupuri mici de credincioși au început să se adune în casele lor pentru rugăciune şi pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu, cadru în care au loc primele manifestări penticostale.
Cu o istorie de 80 de ani, biserica „Vestea Bună” poate fi considerată prima biserică penticostală din Cluj-Napoca. Anul 1942, conform istoriei penticostalismului românesc, reprezintă începutul bisericii penticostale din cartierul Someșeni1.
La finalul celui de Al Doilea Război Mondial, în 1945, Europa și implicit România erau în ruine, iar perspectivele erau sumbre. O cu totul altă viziune a avut Șumandea Iacob, un pionier al mișcării penticostale din România, care, în anul 1945, s-a mutat din București la Cluj-Napoca. Aici, în cartierul Someșeni, pe strada Rodnei, a cumpărat o casă, unde, împreună cu alți credincioși, se întâlneau regulat pentru închinare și pentru învățătură duhovincească.
Imediat după ce în ţara noastră s-a instaurat sistemul comunist, biserica a avut mult de suferit, trecând prin momente dificile ca, de altfel, toate bisericile din România.
Liderii, cei mai expuși, au devenit cu repeziciune ținta conducătorilor politici atei. Astfel, botezurile se oficiau noaptea în râul Someș sau prin case, iar stăruinţele în rugăciune aveau loc în diferite locuinţe ale credincioşilor, pe ascuns, de teama Securităţii.
Nu e cadrul și nici spațiul ca, în acest scurt istoric, să fie menționați toți cei care, de-a lungul anilor, au făcut o diferență seminficativă prin slujirea lor. Amintim doar păstorii care au slujit aici: Iacob Șumandea, Lazăr Dumitru, Ioan Pop, Nuțu Boaru, Simion Timbuc, Ambrozie Pop, iar în prezent, Daniel Bujeniță și alți păstori care au fost parte a acestei comunități de credință într-o etapă a vieții lor: Ucu Șumandea, Tiberiu Apolzan, Dorel Crișan, Augustin Rațiu, Virgil Dan și Viorel Crișan.
De-a lungul celor 80 de ani de istorie a bisericii, comunitatea de credință a crescut la peste 350 de membri și zeci de aparținători. De asemenea, a dezvoltat departamente de slujire spirituală și practică, atât local, cât și zonal.
De peste 50 de ani, fără întrerupere – mai precis din 1969 – în cadrul comunității slujește fanfara și corul bisericii. Fanfara Vestea Bună este prima fanfară a unei comunități penticostale din urbea Cluj-Napoca.
Nevoile oamenilor din jurul comunității nu au putut rămâne ascunse sau trecute cu vederea. Biserica a fost motivată de mărturia întregii Scripturi, care exprimă dorința lui Dumnezeu de a face dreptate și de a arăta compasiune la nivel personal, arătând respect și generozitate față de cei săraci și nevoiași.
Prin implicarea activă în zona limitrofă a orașului, prin acțiuni evanghelistice și grija pastorală, au fost înființate și coordonate bisericile din Sânnicoară, Apahida, Deușu, Măcicașu și Fodora.
1.Valeriu Andreiescu, Istoria Penticostalismului Românesc, Vol.1, Oradea, Casa Cărții, p. 196.